Manifestările cutaneo-mucoase sunt frecvente în bolile reumatice și pot fi semnalmentul principal al unor boli precum lupusul eritematos sistemic, sclerodermia sistemică sau dermatomiozita. Manifestări cutanate pot fi întâlnite și în alte boli reumatice: vasculitele sistemice, artrita reumatoidă, sindromul Sjogren, artrita psoriazică și policondrita recidivantă. Prin urmare, recunoașterea principalelor leziuni cutanate și un diagnostic dermatologic precis sunt de mare importanță în definirea bolii și în stabilirea prognosticului și tratamentului corect. În continuare vor fi trecute în revistă cele mai frecvente manifestări cutaneo-mucoase ale bolilor reumatice.

ERITEMUL MALAR
Eritemul malar bilateral, ”în fluture”, este cea mai sugestivă leziune cutanată pentru lupusul eritematos sistemic. Este prezent pe pomeți și piramida nazală, cu respectarea șanțului nazo-labial. Acest tip de leziune apare și se accentuează după expunerea la soare, este tranzitorie și se vindecă fără cicatrici. Se recomandă o serie de explorări reumatologice care să cuprindă: anticorpii anti-nucleari (ANA) și anticorpii anti-ADN dublu catenar, alături de hemogramă și examenul de urină. Acest tip de leziune trebuie diferențiată de: rozacee, dermatita seboreică și atopică.

FENOMENUL RAYNAUD
La persoanele cu fenomen Raynaud, expunerea la frig sau emoțiile intense determină un spasm exagerat al vaselor ce se manifestă prin paloarea degetelor, afectând de obicei toate degetele, bilateral și simetric, urmată de învinețirea lor și, în final, de înroșirea lor persistentă. Fenomenul Raynaud poate afecta de asemenea nasul și urechile iar durata unui atac este variabilă, de la câteva minute la câteva ore. Este prezent într-o varietate de boli reumatice, cel mai frecvent în sclerodermia sistemică, boala mixtă de țesut conjunctiv, lupusul eritematos sistemic, dar poate fi și secundar expunerii la medicamente, policlorura de vinil și vibrații. Prezența acestei manifestări impune evaluarea prezenței unor autoanticorpi, alături de efectuarea unei capilaroscopii periunghiale.

PSORIAZISUL
Psoriazisul afectează aproximativ 1-3% din populația generală iar o treime din pacienții cu psoriazis cutanat pot dezvolta artrită psoriazică. De obicei psoriazisul cutanat precede artrita psoriazică, dar se descriu și cazuri de debut concomitent al celor două afecțiuni, precum și cazuri la care artrita precede psoriazisul. Se consideră că manifestările articulare severe se asociază cu o afectare cutanată mai severă iar la 30% dintre pacienți manifestările articulare și cutanate se reactivează concomitent. Durerile și tumefierile articulare, tendinita ahileană și degetul ”în cârnat” – umflat, cald, roșu și dureros, apărute la un pacient cunoscut cu psoriazis cutanat, impun un consult reumatologic pentru depistarea suferinței articulare.
SENZAȚIA DE USCĂCIUNE A OCHILOR ȘI A GURII
Ați avut în ultimele 3 luni senzație persistentă de uscăciune a ochilor, de ”nisip în ochi”? Utilizați deseori lacrimi artificiale? Vă simțiți gura persistent uscată și beți des apă pentru a vă ajuta să înghițiți alimentele? Daca răspunsul la aceste întrebări este DA, consultați un medic reumatolog întrucât este posibil să suferiți de o afecțiune numită Sindromul Sjogren. Sindromul Sjogren este o afecțiune inflamatorie cronică, autoimună, lent progresivă, caracterizată prin lezarea țintită a tuturor glandelor exocrine precum cele salivare, lacrimale, bronșice și digestive. Printre cele mai frecvente manifestări se enumeră xeroftalmia (scăderea secreției lacrimale) și xerostomia (scăderea secreției salivare), însă boala poate avea și manifestări extraglandulare precum cele musculoscheletale, pulmonare și renale. Diagnosticul se bazează pe evaluarea scăderii secrețiilor salivare și lacrimale, biopsia de glandă salivară și prezența autoanticorpilor specifici.

AFTELE ORALE ȘI GENITALE
În 1937, dermatologul de origine turcă, Hulusi Behcet, raporta cazurile unor pacienți ce asociau afte orale, afte genitale și inflamație oculară. De la momentul acestei descrieri, numeroase alte manifestări au fost asociate acestei patologii numite boala Behcet. Manifestările cutaneo-mucoase sunt frecvente și utile în stabilirea unui diagnostic pozitiv. Aftele orale pot fi prima manifestare a bolii în 25-75% din cazuri și pot fi greu de distins de aftele comune. Apar ca ulcerații dureroase, de 1-3cm, cu marginea eritematoasă, localizate pe obraji, gingii, buze și limbă, ce se vindecă spontan în 1-4 săptamâni. Particular este faptul că abstinența de la fumat pare să le exacerbeze. Aceste ulcerații au tendință la recurență, iar pentru a fi considerate diagnostice sunt necesare cel putin 3 episoade pe an. Pe de altă parte, ulcerațiile genitale apar la 60-80% dintre pacienți, sunt similare celor orale, însă cu recurențe mai rare. Spre deosebire de cele orale, ulcerațiile genitale se vindecă deseori cu cicatrici. În funcție de manifestările sistemice asociate, boala poate avea un potențial evolutiv sever, astfel încât o evaluare extensivă, multidisciplinară, este cheia managementului său.

În concluzie, manifestările cutaneo-mucoase sunt frecvent întâlnite în bolile reumatice iar identificarea lor corectă poate ghida diagnosticul. În acest context, abordarea interdisciplinară dermatologie-reumatologie este esențială.